Vila cu clopoței sau, pe numele oficial, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se afla de nu știu când pe wishlist-ul meu cu locuri de văzut în București. După vizita plină de surprize plăcute de la muzeul vecin înrudit, iată că a venit rândul și cochetei Vile cu clopoței, deschisă după ani buni de restaurare.
Cum e muzeul?
Într-o sâmbătă dimineață, după o plimbare prin Herăstrău, am intrat pe ușa frumos decorată a Vilei Minovici. Ridicată la inițiativa lui Nicolae Minovici, la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, clădirea a fost proiectată de la început ca muzeu; inițial, privat, apoi deschis publicului în anul 1906.
Acum, proaspăt refăcut, interiorul nu are nimic din mirosul greu al muzeelor vechi, iar lucrările de restaurare au respectat, pe cât posibil, arhitectura clădirii. Într-una din săli, pe un monitor, rulează un film despre Vilă și frații Minovici, care povestește despre viețile și carierele lor remarcabile.
Cine a fost dr. Nicolae Minovici?
Un pionier în domeniul medicinei: a înfiinţat primul serviciu public de ambulanţă din România, Societatea de Salvare – prima din Balcani (1906) și primul spital de urgenţă din România (1934). Și-a obținut titlul de doctor în medicină cu lucrarea “Tatuajele în România“, iar câțiva ani mai târziu a publicat o altă lucrare inedită, cu aplicabilitate practică în anchetele penale: “Studiu asupra spânzurării“.
Nicolae Minovici a fost nu doar un mare medic, ci și un pasionat de artă românească. A urmat chiar un an la Școala de Belle-Arte. În Vila cu clopoței – muzeul său, a strâns o colecție bogată de artă, formată din icoane pe sticlă, vase de ceramică, tablouri, piese vestimentare și accesorii etc.
Pe lângă obiectele artistice, muzeul de la Vila cu clopoței expune documente și obiecte aparținând fraților Mina, Nicolae și Ștefan Minovici, alături de alte două personalități ale medicinei românești: Victor Babeș și Gheorghe Marinescu.
În curtea vilei am descoperit panouri cu informații despre grădinile pierdute ale Bucureștiului. Adică de la spații verzi la parcări.
Ce mi-a plăcut la Muzeul Minovici
- Colecția de tatuaje. Nu, nu cu fotografii ale unor tatuaje, ci cu tatuaje autentice, expuse… pe pielea aferentă + câteva fire de păr.
- Farfuriile de ceramică puse în valoare într-un mod inedit: pe tavan, ca parte integrantă din corpurile de iluminat.
- Un ceainic superb.
- Fântâna din curte. În spatele ei se vede Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică-Minovici (fiul uneia dintre surorile Minovici)
- Grădina. Vila are alături un ditamai spațiu verde, cu alei și elemente de decor în același stil neoromânesc, dar și o sală de expoziție subterană. Acum arată un pic ciudat, însă când vor înverzi copacii eu zic că va fi un spațiu de vis!
PS: Nu știu cine s-a ocupat de brandingul muzeelor care țin de Muzeul Municipiului București, dar a făcut o treabă foarte bună. Le găsiți pe toate aici, iar adresele, orele de vizitare și taxele de acces, aici. Merită vizitate! Majoritatea nu sunt foarte mari, așa că n-ai timp să te plictisești. Iar biletele au un preț modic – 5 lei.
Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
Adresa: Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1 (pe șoseaua București-Ploiești, aproape de Piața Presei, vizavi de Fântâna Miorița)
Program: Miercuri – duminică, 10:00-18:00
Preț bilet:
- 5 lei – bilet întreg
- 2 lei – bilet redus, pentru elevi, studenți, pensionari
- Gratuit – copiii sub 7 ani
Mulțumesc, Călătorscop, că mi-ai trezit pofta de vizitat muzeele din București 🙂
