Sâmbătă dimineață am coborât voioasă la stația de metrou Aviatorilor, dar nu ca să merg la alergat, ci pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, deschisă pentru public ca muzeu/ expoziție permanentă în 2016.

Am pornit pe bulevardul Primăverii, bucurându-mă de liniște și clădiri cochete, iar la numărul 50 am descoperit celebra casă. De afară pare o vilă obișnuită, bine integrată în peisajul cartierului. Aparențele înșeală, însă.

Construit în anii 1960 într-o zonă selectă, bine păzită, rezervată nomenclaturiștilor, Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu și, pentru o perioadă, și a copiilor lor, Zoe, Valentin și Nicu. După 1989 și până la deschiderea sa ca muzeu, o bună bucată de timp a servit ca spațiu de protocol pentru delegațiile străine. 

Primele impresii

Pentru că am ajuns mai devreme de 10, ora deschiderii, mi s-a recomandat să mă plimb prin grădina aflată în spatele Palatului. Aici am avut prima surpriză: după ce am trecut de pergola superb decorată, cu statui și candelabre, am zărit un păun elegant, angajat într-o luptă acerbă cu coșul de gunoi. Grădina liniștită, cu alei și bănci, era superbă în lumina dimineții.

Începe turul

La ora 10 am revenit în holul principal, iar după ce mi-am pus botoșeii de plastic peste pantofi, am pășit în prima cameră – biroul lui Nicolae Ceaușescu, alături de ceilalți 4 vizitatori, însoțiți de doamna ghid. Am aflat cu uimire că exteriorul cuminte ascunde peste 80 de camere, inclusiv… cramă, cinematograf, saună, spa, salon de bronzat, piscină, grădină de iarnă, dressing, buncăr antiatomic. La acestea se adaugă alte încăperi spațioase, “camerele” celor 3 copii (fiecare având birou, dormitor și baie), camerele de lucru și dormitorul celor doi soți.

Pe măsură ce intram într-o cameră nouă, nu știam la ce să mă uit mai întâi: finisajele atent lucrate, ornamentele, tapetul înflorat, mozaicurile, mobila în stil renascentist, obiectele de decor, micile fântâni…

Ce șochează nu e stilul interiorului, care în sine nu e cu nimic mai extravagant în comparație cu alte palate, conace sau castele – de la noi ori din afară. Ce m-a impresionant e diferența frapantă dintre blocurile cenușii sau clădirile cu forme apatice din epoca socialistă și luxul confortabil al acestei clădiri. Personal, nu i-aș fi asociat niciodată pe soții Ceaușescu cu un astfel de stil simandicos și mi-e greu să mi-i imaginez locuind aici.

Majoritatea obiectelor din casă sunt made in România, de la mobilier și parchet până la candelabre, perdele, decorațiuni, covoare, tablouri, haine etc., cu câteva excepții (covoare persane, vaze, sculpturi din fildeș etc. – dăruite lui Nicolae Ceaușescu de către alți șefi de state, porțiuni din marmură de Carrara, candelabre din sticlă de Murano etc.). 

Robinete din aur?

În palat există multe suprafețe aurite, însă nu sunt DIN aur. Robinetele din baie sunt SUFLATE cu aur, iar foițele de metal prețios sau vopselurile cu pulbere aurie decorează anumite porțiuni ale locuinței.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Palatul Primăverii

• Grădina de iarnă, cu plante exotice.

• Mozaicul de la piscină, extrem de vesel și jucăuș în comparație cu aspectul pompos al celorlalte camere.

• Garderoba soților Ceaușescu. Spre deosebire de celealte camere, aici chiar se simte mirosul de vechi, păstrat de numeroasele haine autentice.

• Pergola și grădina exterioară
• Păunul 🙂
• Ai voie să faci fotografii, dar fără blitz.
• Ghidajul profesionist, bine documentat. Doamna care ne-a însoțit a fost foarte amabilă și ne-a dat multe detalii despre obiceiurile celor doi soți și despre viața lor de zi cu zi în această casă.
• Se poate plăti cu cardul.

M-aș mai întinde eu mult la povestit, dar vă las să descoperiți locul cu ochii voștri.

Ce aș îmbunătăți/ adăuga

• Mi-ar fi plăcut să stau mai mult de 45 de minute în interior, iar în unele momente m-am simțit zorită; mi-aș fi dorit să admir în tihnă anumite detalii și să casc gura fără grabă.
• Ar fi binevenit un magazin cu suveniruri realizate de designeri români, cu obiecte din “Epoca de Aur” reinterpretate, poate și o selecție de câteva filme românești recente despre această perioadă, că avem de unde alege 🙂

Concluziile mele

Citisem pe net despre Palat (mulțumesc, Călătorscop!), însă am venit fără așteptări concrete, mânată de curiozitate. Personal, cred că își merită cei 30 de lei, având în vedere ghidajul bine documentat și starea foarte bună a interioarelor (durată tur: aproximativ 45 de minute). Există și un tur privat, care ține vreo 2 ore și te duce și prin alte camere, dar costă 200 lei – un preț cam mare, zic eu.

Palatul Primăverii nu scuză sau acuză trecutul, doar îl arată. Nu judecă, nu condamnă, ci îți dăruiește o piesă de puzzle pentru a înțelege mai bine istoria recentă. Depinde de tine unde și cum o așezi.

Expoziția de la Palatul Primăverii e un bun reminder că fiecare epocă istorică are mii de nuanțe și nu se reduce doar la alb și negru. La fel ca pe un om, nu poți să o judeci privind exclusiv la calități sau la defecte.

Mi s-a părut că expoziția pune accentul pe partea artistică, respectiv pe valoarea obiectelor și a design-ului, în timp ce aspectul politic este lăsat în umbră. Totuși, valoarea istorică este frumos subliniată de un citat al lui Nicolae Iorga, aflat chiar în holul de la intrare:

Palatul Primăverii – fosta reședință a familiei Ceaușescu

• Program: miercuri – duminică 10.00-18.00
• Preț bilet: 30 lei – standard, durează 45 minute și include ghidaj de specialitate. Pentru celelalte categorii de preț, vezi site-ul.
• Adresă: bd. Primăverii, nr. 50 (metrou Aviatorilor), București
• Web: palatulprimaverii.ro
• Facebook: www.facebook.com/palatulprimaverii