Acum ceva vreme, prin aprilie, am ţinut un mic atelier despre blogging şi pasiuni, care a fost o reală provocare pentru introvertitul din mine. Până la urmă, s-a dovedit a fi o experienţă plăcută şi m-am simţit bine, aşa că nu am mai stat pe gânduri când am primit invitaţia de a participa la un curs de formare de formatori, ca să deprind ABC-ul traingului şi să devin trainer „cu acte în regulă”. Mulţumesc, Diana&Florin! 🙂

În consecinţă, la final de iunie mi-am rezervat două weekend-uri prelungite, pe care le-am petrecut în compania unor oameni faini, în sala veselă de la Institutul Român de Training (IRT), unde am învăţat câteva din secretele „meseriei” de trainer. Am avut parte de o atmosferă foarte colorată şi relaxată, aşa cum îmi place mie, cu joculeţe şi învăţare prin practică. Pentru mine, au fost momente de relaxare şi râsete, dar şi momente de transpirat intens.

Foto: training-cafe.ro

Deşi noi, participanţii, am provenit din medii de lucru diverse, toţi am dat dovadă de deschidere şi am reuşit să ne armonizăm personalităţile şi ambiţiile. Ghizi în această aventură ne-au fost Florin şi Radu, care ne-au provocat să fim curioşi şi activi, condimentând sesiunile cu glume şi întâmplări amuzante din experienţa lor de traineri.

Cursul a durat în total cinci zile, care au zburat ca gândul. Am învăţat cum să croim de la zero un training, de la analiza nevoilor participanţilor, până la design şi livrarea propriu zisă. Am oferit şi am primit feedback constructiv (de fapt descriptiv-comportamental, dar sună cam pretenţios :P) şi ne-am schimbat bileţele cu mesaje simpatice. Am lucrat şi la abilităţile de prezentare şi vorbit în public, iar cursul s-a încheiat apoteotic cu livrarea unor mini-training-uri pe echipe, care au fost filmate, pentru ca fiecare dintre noi să ne vedem „din exterior”. Concluzia mea a fost că mai am ceva de lucrat la partea de interacţiune cu publicul, pentru că sunt momente în care nu reuşesc să mă comport natural şi o iau mai mult spre prezentare.

Programul Train the trainers de la IRT este un pic diferit faţă de alte cursuri din aceeaşi categorie, pentru că propune o abordare pe termen lung.

Ca să fii un trainer bun, pe baza oferită de curs este important să construieşti în permanenţă, să adaugi cărămizi de practică, învăţare, experimentare, lipite cu mult entuziasm. E un proces continuu. Însă după ce ai ieşit din sala de curs, cu diploma de trainer în mână, drumul ce urmează poate să ţi se pară ca învăluit în ceaţă, iar în minte s-ar putea să încolţească nedumerirea „Now what?!”.

Foto: training-cafe.ro

Ca să fie mai uşoară trecerea de a ce ai învăţat la aplicarea în practică, adică realizarea şi livrarea de traininguri, la IRT programul se prelungeşte dincolo de cursul propriu zis. Modulul de follow up are un rol important: eşti ajutat şi încurajat să te perfecţionezi făcând parte dintr-o comunitate de oameni având ca pasiune training-ul, cu mai multă sau mai puţină experienţă.

Comunitatea se numeşte Training Café şi vine cu o mulţime de goodies pentru membri: o bibliotecă cu tot felul de cărţi interesante, reduceri la alte programe, suport în oganizarea propriilor training-uri etc. La serile de comunitate, ne adunăm la ceva bun şi un pahar de vin/suc/ceai/limonadă sau alte licori relaxante şi discutăm câte-n lună şi în stele. Mai sunt şi tot felul de cursuri, o platformă prin care membrii pot ţine legătura, pentru a schimba oportunităţi şi impresii, dar şi a cere sfaturi. Sala de training e foarte friendly, după cum vedeţi, cu accesorii vesele, scaune şi pufi, este situată central şi poate fi închiriată pentru propriile cursuri.

În anumite momente, am avut sentimentul că e mai plăcut să fiu în sala de training ca participant decât din postura de trainer, poate pentru că a fost o experienţă pe cinste şi un curs atât de fain 🙂 Am fost atât de prinsă de tot ce s-a întâmplat acolo, că n-am făcut nicio poză 😀 Dincolo de asta, a fi trainer nu mi se mai pare o „misiune imposibilă”, ci un drum care poate fi parcurs cu răbdare şi exerciţiu.