Având în vedere că am petrecut o săptămână în Praga, am avut timp să dăm o fugă şi până la Karlovy Vary (Carlsbad), celebra staţiune cu izvoare termale.
Am mers cu autobuzul, pe care l-am luat de la autogara Florencz din Praga. Biletul a costat 320 de coroane dus-întors/persoană, cu compania Student Agency. La întoarcere am avut o mică întârziere, dar drumul a fost plăcut, pentru că am primit căşti şi ne-am uitat la filmul care rula pe micile televizoare. În engleză 🙂
Oraşul Karlovy Vary nu e un must see, din punctul meu de vedere, dar poate fi o plimbare plăcută dacă staţi mai mult prin zonă. Vremea a fost foarte schimbătoare, am avut şi nori, şi ploaie, şi soare. De-asta au ieşit şi fotografiile aşa diferite ca lumină şi atmosferă 😛
Clădirile sunt, în mare, cam în acelaşi stil cu cele din Praga, cochete şi curate, dar am văzut şi un ditamai mastodontul comunist. Desigur, sunt şi o grămadă de hoteluri, care mai de care mai impunătoare. Mi-au plăcut pavilioanele cu margini dantelate care adăpostesc izvoarele cu apă termală. N-am avut curiozitatea să beau din ea şi m-a mulţumit să mă plimb pur şi simplu.
Vă invit şi pe voi la o scurtă plimbare prin Karlovy Vary!
Începem cu clădirea mea preferată. Zmeură cu ciocolată 🙂
Ba, arata super statiunea. Usor cam aristocrata. De ce zici ca nu e un “must see”?Si bazinul acela olimpic….
Da, aristocrată e un cuvânt foarte potrivit 🙂
Nu ştiu, pur şi simplu nu m-a prins… Aveam la dispoziţie destul de multe ore şi nu prea am avut cu ce să le umplem. Nu prea era activitate pe-acolo, clădirile mi s-au părut cam la fel ca cele din Praga, erau mai speciale doar pavilioanele.
Poate e o statiune pentru pensionari sau pt. practicat anumite sporturi…Cred ca ritmul nostru e alert. Si drept e ca nu stim uneori cu ce sa ne mai umplem timpul. Eu as fi tot stat pe terasele acelea.
În mintea mea e un fel de Sinaia, dar la un cu totul alt nivel. A fost o plimbare plăcută şi am rămas cu o amintire frumoasă, oricum.
Am petrecut o zi întreagă în Karlovy Vary în 2009 și pe mine m-a cucerit… nu atât locurile, cât atmosfera. Am avut timp să ne plimbăm singuri, fără ghid, să descoperim străduțe, magazine și poduri fermecătoare. M-aș mai întoarce 😀
Şi noi am fost singuri, fără ghid, dar cred că iar am avut aşteptări prea mari. Acum mă gândesc că dacă ne-ar fi povestit cineva despre loc şi istoria lui, poate aş fi fost mai entuziasmată 🙂