Să fierbi nişte paste pare cel mai uşor lucru din lume, chiar şi pentru un începător în ale gătitului. Cu toate acestea, există câteva mici secrete pentru a obţine o farfurie de paste mai bune şi chiar mai sănătoase.
Tradiţia italiană recomandă ca pastele să fie al dente, adică un pic mai tari, iar dacă aţi servit vreodată acest fel de mâncare în Italia cu siguranţă aţi observat consistenţa lor fermă. În România, există tendinţa de a le fierbe foarte mult timp, până când acestea devin o masă albă şi lipicioasă. Pastele fierte al dente au indice glicemic mai mic, deci sunt de preferat faţă de cele ultra-gătite.
Pasta e al dente dacă nu se lipeşte şi opune o uşoară rezistenţă la mestecare sau când este înţepată cu furculiţa. O preparare prea scurtă, recunoscută printr-o urmă albă şi dură la interiorul pastei, o va lăsa crudă în interior, în timp ce o fierbere excesivă o va face moale, umedă şi greu digerabilă. Dacă pastele sunt de proastă calitate, deseori vor avea timpi de fierbere scurţi, în timp ce la un produs superior timpul de preparare creşte.
Pentru a obţine paste al dente, sunt câteva reguli simple de urmat:
- în ceea ce priveşte cantităţile, regula de aur este 1, 10, 100. Adică 1 litru de apă şi 10 g de sare (putem reduce până la 7 g) la 100 g de paste. Aceste proporţii nu doar permit pastelor să se mişte liber în interiorul cratiţei în timpul fierberii, dar determină şi o acumulare de căldură care duce apa la fierbere cât mai rapid;
- turnaţi apa necesară într-o cratiţă înaltă şi largă, puneţi-o pe foc şi aduceţi-o la punctul de fierbere;
- adăugaţi sarea doar când apa fierbe;
- după ce sarea s-a topit, puneţi pastele. Astfel, căldura poate pătrunde uniform până la partea centrală şi permite o coacere uniformă;
- amestecaţi după un minut şi cel puţin pentru primele patru minute continuaţi să amestecaţi la intervale regulate;
- ţineţi cont de faptul că pastele vor continua fierberea chiar şi după ce sunt luate de pe foc, în timp ce sunt scurse de apă, puse în farfurii şi aduse la masă.
Eu le clatesc apoi cu apa rece, la robinet. Si le fierb bine, pentru ca nu le suport al dente. Cred ca asa se digera mai greu. Apa rece nu le incruzeste ci doar le face ferme. Apoi le “calesc” in putin unt bine diseminat printre ele. Ies grozave.Plus condimente sau sosuri.
Nu cred că am mâncat vreodată paste făcute cu unt, de obicei le însoţesc cu ulei de măsline, dar e o variantă interesantă 🙂 De fapt, dacă am paste, sare, ulei de măsline şi condimente, pot să zic că e deja o masă pe cinste! Nu mai zic de un sos cu legume, usturoi şi brânză 😀 Salivez :))
Teoretic, se digeră mai bine al dente, dar până la urmă depinde de organismul fiecăruia şi de obişnuinţă.
Cu unt sunt mai bune. Se absoarbe untul mai bine in paste. Sunt mai gustoase, mult mai gustoase. Cu ulei de masline, fac dar fiica-mea le prefera pe cele cu unt. Pentru ca de obicei, pun ulei de masline la sosuri, deci nu pun si la paste.
Mie îmi plac mult şi pastele în salate de legume, chiar şi reci, iar atunci uleiul de măsline e perfect. Cred că depinde şi de obişnuinţă 🙂