Azi e una din zilele alea în care nu-mi doresc decât să stau în pat, cu o carte în braţe, eventual şi un ceai alături, şi să plonjez fără griji într-o lume care mi se derulează în faţă, în care sunt un simplu spectator, însă unul entuziasmat.
Vreau să-mi las mantia de super-erou în cui şi să nu mă mai gândesc la liste, viitor sau proiecte, ci doar la culori şi forme jucăuşe.
Mi-ar plăcea ca timpul să capete paşii unei broaşte ţestoase şi să n-o mai ia la goană ca un iepure speriat.
Să fie pauză.
Măcar azi.
cartea mea preferata………..sper sa -ti fie bine si sa te bucuri de aceste clipe!:)
Mulţumesc mult de mesaj! 🙂 Şi mie îmi place cartea.
Oh, Andra, ai descris starea mea actuala. Actuala de la inceputul saptamanii, de fapt. Am ignorat cam tot ce inseamna online in ultima vreme, caci nu ma mai atrage mai nimic. Nu vreau decat sa dorm, sa citesc, sa dorm si sa citesc. Si cand ma gandesc ca mai e putin si vin examenele.. Doamne, ce-a zburat timpul asta! De fapt, asta mi-am si dorit, sa plece noiembrie, deci sa plece, sa vina toata lumea aici si sa fie bine. M-am saturat de atata singuratate..
Off, cum deviez eu de la subiect. Sa-mi spui cum ti se pare cartea, ca-s tare curioasa de ea. Imi place mult cum scrie Isabel..
E tare faină cartea, nu mai citisem nimic de Isabel Allende. Mi-au plăcut şi stilul şi povestea, probabil că aş mai încerca şi altceva de ea. Vreo recomandare? 🙂
Şi eu mă simt la fel, cum îţi ziceam şi în scrisoare, cu mintea în multe părţi şi fără dispoziţie de scris. Mi-aş dori să dorm, să citesc, dar nu prea am avut vreme… Păstrez bucuriile ăstea pentru sărbători 😀