Considerat centrul Istanbulului modern, Taksim-ul arată la fel ca orice arteră de cumpărături din Europa, găzduind magazine cu branduri cunoscute, fast food-uri internaţionale, resutaurante, hoteluri şi nelipsitele magazine de suveniruri. Am văzut chiar şi o biserică 🙂

Micul tramvai ce trece prin mijlocul străzii principale oferă o privelişte pitorească.

Miezul nopţii de Revelion m-a prins la propriu între continente, pe Bosfor, pe un vaporaş plin de turişti, fără şampanie sau alte băuturi, dar cu chef de admirat clădirile frumos luminate de pe mal. A fost o decizie spontană, s-a întâmplat să trecem pe faleză când se făcea îmbarcarea şi ne-am urcat la bord. Focurile de artificii din dreptul podului Ataturk au fost modeste, însa plimbarea per total s-a dovedit tare plăcută, o alternativă perfectă la clasicul tur cu autobuzul turistic. Plimbarea cu vaporaşul a durat cam o oră jumate-două (de la 23:00 până aproape de ora 1:00) şi a costat 10 lire turceşti (LT).

Neoanele orbitoare şi luminile colorate în exces îmi dau o senzaţie de haos, de prost gust. Şi cam aşa arată Podul Galata. Nu ştiu dacă gălăgia şi nebunia pe care le-am întâlnit acolo erau din cauza pregătirilor pentru Anul Nou (l-am văzut chiar pe 31 decembrie) sau dacă sunt ceva obişnuit, un fel de expresie culturală… Sub Podul Galata îşi fac veacul tot felul de restaurante, iar deasupra lor, pe marginea podului, stau cot la cot pescari cu undiţele inşirate.

În schimb, Podul Ataturk este mai simplu, având doar un rol practic, de a face legătura dintre două ţărmuri ale Istanbulului.

Palatul Dolmabahce era închis (pe 1 ianuarie :D), aşa că m-am rezumat la a-l admira de afară. Din pozele pe care le-am văzut pe net interiorul este impresionant; sper să mai am ocazia să-l văd, la un moment dat.

Un al Palat celebru al Istanbulului este mult-vizitatul Topkapi, format din mai multe clădiri şi curţi interioare, înconjurate de ziduri. Mi-au plăcut mult copacii albi şi înalţi din curtea care duce spre palat – dau senzaţia unui tărâm de poveste.

Cred că am avut aşteptări prea mari vizavi de acest lăudat obiectiv turistic. La faţa locului am fost cam dezamăgită şi nu mi s-a părut deloc impresionant, plus că la mai toate încăperile erau cozi la intrare. Pentru gustul meu de european, camerele de zi cu faianţă de sus până jos arată cel puţin ciudat, iar aurul în exces se apropie periculos de kitsch.

Însă când am ajuns acasă şi am văzut pozele, am rămas mirată. În fotografii camerele arată superb, iar faianţa strălucitoare pare un tapet cuminte. Probabil că secretul este să priveşti pereţii de la distanţă, să vezi ansamblul şi nu detaliile.

Topkapi cuprinde şi camere în care sunt expuse tot felul de bijuterii de aur, lucrate cu multă grijă, unele dintre ele încrustate cu pietre preţioase uriaşe.

Biletul de intrare costă 25 LT, dar nu include vizita la Harem, pentru care se plăteşte separat.

Muzeul de artă modernă din Istanbul este un loc interesant de văzut pentru iubitorii de artă. Mi s-a părut foarte simpatic unul dintre proiectele muzeului: orice vizitator poate face o mică săritură într-un spaţiu delimitat, iar o cameră foto surprinde imaginea sa de ansamblu în aer, în timp ce sare. Ultima fotografie rămâne expusă pe perete şi poate fi pozată şi păstrată ca amintire. Ideea este că în timpul săriturii ne eliberăm de măşti, suntem pur şi simplu noi, necenzuraţi.

In a jump, the subject, in a sudden burst of energy, overcomes gravity. He cannot simultaneously control his expressions, his facial and limb muscles. The mask falls. The real self becomes visible.

Philipe Halsman

În interiorul muzeului există şi un magazin cu suverniruri mai deosebite, însă foarte scumpe. Intrarea la Muzeul Istanbul Modern costă 15 LT.

—–

Tot din Istanbul:

Istanbul – impresii şi imagini dintr-un oraş pestriţ

Hamam (baia turcească) – o experienţă de relaxare inedită

Bunătăţi din Istanbul

La plimbare prin Istanbul (1)

—–

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉

—–