Sfârşitul acestui an m-a găsit între două continente, la Istanbul, unde am petrecut câteva zile ca-n poveşti.
Dincolo de a fi capitala neoficială a Turciei, Istanbul reprezintă un furnicar de lumini şi sclipici, un amalgam de străzi cu clădiri occidentale în umbra cărora se ascund căsuţe vechi, moschei cât vezi cu ochii, miros de cărbuni în aer şi strigăte de rugăciune de cinci ori pe zi. Oameni de toate culorile se adună aici pentru a se bucura de bunătăţile unei culturi generoase, uimitoare prin exuberanţă şi culoare.
Pe de-o parte, Istanbulul îşi arată faţa serioasă, europeană, cu mijloace de transport moderne şi restaurante şic, care îi îmbie pe turişti să se înfrupte din savoarea unei lumi exotice. Pe de altă parte, încă mai iese la suprafaţă un oraş „obraznic”, anarhnic, care te loveşte la tot pasul cu suverniruri kitsch, neoane orbitoare şi firme strălucitoare la orice oră din zi şi din noapte, trafic fără reguli şi grupuri gălăgioase de turişti.
Câteva impresii, pe scurt:
– moscheile sunt numeroase, iar peste tot unde te uiţi zăreşti câteva minarete înălţându-se mândre spre cer.
– arhitectura clădirilor din centru m-a luat prin surprindere. Mă aşteptam la ceva mai oriental, dar am dat peste case care m-au dus cu gândul chiar la locuinţele nordicilor sau ale celor din Europa de vest.
– centrul vechi este străbătut de o linie de tramvai, aşa că deplasarea pe distanţe mai mari e destul de uşoară. În plus, tramvaiele circulă la intervale mici de timp. 1 călătorie costă 3 lire turceşti (LT), iar jetoanele se pot procura de la aparatele amplasate în staţii. Sistemul de acces este asemănător cu cel de la metrou, doar că staţiile sunt la suprafaţă. Că tot veni vorba de transport, de la Aeroportul Ataturk puteţi lua metroul şi apoi tramvaiul până în centru.
– străduţele sunt înguste, întortocheate, pline de lume şi de maşini
– Istanbul este raiul pisicilor. Pe toate străzile mâţele grase şi pufoase se plimbă liniştite, în căutare de ceva bun de mâncare. Nu stau o clipă locului. Câini am văzut foarte puţini.
– lustruitorii de ghete sunt o apariţie simpatică, pe care n-am mai întâlnit-o în alte oraşe. Stau pe un scăunel şi îndeamnă trecătorii să-şi lase pantofii pe mâna lor, cu promisiunea că vor fi curaţi-lună.
– vânzătorii ambulanţi dau şi ei culoare străzilor. Nu mă refer aici la cei care vând parfumuri „de firmă”, ci la cei cu covrigi (simit), peşte şi ceaiuri, care se plimbă pe străzi şi îşi laudă în gura mare produsele.
– în schimbul unor sume cuprinse între 2 şi 5 LT puteţi savura fresh-uri proaspete de rodii, portocale, mere, morcovi etc, preparate pe loc, de la tarabele amplasate în centrul oraşului. Pentru anotimpul rece încercaţi un salep.
– baclavalele şi rahatul (lokum) fac cu ochiul din vitrinele magazinelor, alături de alte dulcegării, care mai de care mai apetisante, cu nuci, alune şi fistic, lucind de miere. Munţi de rulouri colorate, cu tot felul de arome, invită pofticioşii să guste din toate sortimentele.
La mare căutare sunt şi bunătăţile din carne de miel, pui şi legume şi, desigur, kebap-ul.
– buticurile cu suveniruri se află la tot pasul, dar majoritatea au cam aceeaşi marfă: lokum şi baclavale, ceai, covoare, portofele, lămpi, pahare, vase colorate etc. Mai există şi magazine cu obiecte mai originale, dar cu preţuri mult mai mari.
Bazarurile por fi, de asemenea, o sursă de cadouri, fie că e vorba de Marele Bazar (Grand Bazaar), Bazarul cu condimente (Spice Bazaar) sau bazaruri mai mici, ca de exemplu Arasta Bazaar, aproape de Moscheea Albastră. Vânzătorii sunt mai mult decât deschişi la negociat, aşa că aveţi ocazia să vă puneţi în practică abilităţile de convingere.
– Istanbulul primeşte un plus din partea mea pentru… toaletele publice. Nu ştiu dacă e un business local sau o modă, dar în centru sunt cam peste tot, îţi sar pur şi simplu în ochi. Un lucru bun pentru un oraş turistic. Sunt foarte curate, nu miros deloc urât, iar intrarea costă cam 1 LT.
—-
Tot din Istanbul:
Hamam (baia turcească) – o experienţă de relaxare inedită
Bunătăţi din Istanbul
La plimbare prin Istanbul (1)
La plimbare prin Istanbul (2)
—–
Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉
—–
Oare turcii nu au mai multe cazuri de diabet ? .D Poate nu,ca daca manânci o baclava,doua, nu-ti mai trebuie :)) Is gustoase,dar si dulci tare. Nu stiu decat baclavalele românesti,ca la Istanbul n-am ajuns inca,dar mi-ar placea.
Of, da, sunt greţos de dulci 🙁 Dar 1-2 merg, cu puţină apă sau ceai. Porţiile am văzut că sunt decente, nu doar dulciurile, dar şi mâncărurile în general.
Baclavelele sunt la fel de dulci ca cele româneşti, majoritatea.
Am fost si eu in Istanbul … mi s-a parut un oras cam aglomerat pentru gusturile mele, dar in acelasi timp pitoresc. Ai omis sa spui cum la fiecare local care iti iese in drum esti intampinat si invitat insistent sa incerci delicatesele 🙂 plus intrebat de unde vii si surprinzator, turcii stiu si cateva cuvinte in romana 🙂
Cel mai mult in Istanbul mi-a placut Moscheea Albastra seara, cum era luminata …o priveliste de vis 🙂
Păi stai că asta e de-abia prima postare despre Istanbul, mai urmează 😛 Cât despre vânzători, nu mi s-au părut cu mult mai insistenţi decât cei din alte locuri turistice. Iar dacă îi ignori, te lasă în pace 😀
Cred că turcii ştiu cel puţin 2-3 cuvinte din orice limbă din lumea asta :))
Da, Moscheea Albastră e chiar spectaculoasă. Mi-a mai plăcut şi Turnul Galata 🙂
Mă bucur că mai scrii şi despre locuri vizitate… 🙂 Istanbul este o experienţă inedită, ca de altfel multe alte locuri, deşi nu mă tentează ştiu că într-o zi voi merge acolo… 😀 Lustragii erau şi în Bucureşti, cel puţin acum câţiva ani am văzut, poate mai sunt… sunt pitoreşti, într-adevăr… 🙂
Ce tare, nu ştiam că şi în Bucureşti au fost până recent lustragii. Ar merge de minune prin centrul vechi 🙂
Ador Istanbulul. Este un oras fantastic. Mi-a facut mare placere postarea ta si fotografiile. 🙂 Sa ai un an superb!
Mă bucur 🙂
Un an special şi ţie îţi doresc!
Foarte frumos! Seamana oarecum cu Maroc insa arhitectura asa cum zici si tu, ma uimeste! E raiul pisicilor fiindca conform religiei musulmane pisicile trebuie tratate ca niste oameni! Si nu doar ele (si cainii si in general toate animalele)
Uite, nu ştiam asta cu pisicile 🙂 De-asta erau aşa dolofane :)) Câini nu prea sunt, cel puţin prin centru.
Ce pofta de baclava mi-ai facut :D. Foarte faina descrierea…
Mulţumesc! 🙂 Le-ai văzut şi pe ăstea? http://zambetsisanatate.wordpress.com/2013/01/09/bunatati-din-istanbul/